X

Soleimani, mullahii, cercul șhiit și #MEK

de M.Enami

Odată cu victoria revoluției iraniene din 1979, Qassem Soleimani a devenit membru al Corpului Gărzilor Revoluționare al regimului iranian. El a fost implicat înca de la inceput in conflictul armat dintre Iran si Irak, ocazie cu care a câștigat multă experiență de război. În același timp, pe langa lupta în războaiele  clasice, a luptat cu minorități etnice pe fronturile de vest și sud-est ale Iranului.

De-a lungul anilor de război cu minoritățile etnice Baluchi si Kurzi, mii de persoane au fost ucise de către forțele sale. După ce a preluat comanda Armatei Quds în 1998, si-a folosit experiența războaielor din ultimele două decenii pentru a forma grupuri de sustinatori pentru a extinde influența teroristă a regimului în afara Iranului.

Folosind bogăția națională a poporului iranian, a finanțat cu armament  extinderea gruparilor militare din Liban, Irak, Siria, Bahrain, Yemen și Afganistan. Strategia sa s-a bazat pe testamentul lui Khomeini și pe statutul constitutiv al Gărzii Revoluționare Islamice, pe care intentiona sa le duca la bun sfarsit cu sprijinul lui Ali Khamenei.

Scopul acestei strategii este instituirea unui guvern global ideologic condus de Khamenei. Această strategie este în contradictoriu cu interesele naționale ale poporului Iranian. Perspectiva lor asupra lumii este una religioasă și fanatică. De altfel titlul Gărzii Revoluționare nu are sufixul sau prefixul “Iranian”. Aceste forte au fost formate pentru a proteja ideologia islamica fanatica și, prin urmare, nu reprezintă o forta națională.

Practic ei nu au niciun sentiment de apartenenta la Iran, ca țară națională. Ca și alți teroriști fanatici, Qassem Suleimani a promovat ideologia violenței în numele Islamului. Conflictele sale cu alte grupări teroriste se datorează întotdeauna unui conflict de interese. Dacă nu intră în conflict cu interesele lor, cu siguranță ajung la un scop comun.

Cu interventia fortelor para militare iraniene in Irak, Siria și Liban, el a format practic  un cerc shiit și și-a extins influența pana la Marea Mediterana. În ultimele luni asistăm însă la prăbușirea profund strategica a regimului de la Teheran. Pe de o parte poporul libanez și irakian protestează împotriva prezenței Iranului în țările lor și ard public fotografiile lui Ali Khamenei și Qassim Suleimani. Pe de altă parte, poporul iranian a ieșit în stradă, în 191 de orașe, inca de la mijlocul lunii noiembrie a anului trecut, pentru a protesta împotriva perturbării economice și politice a țării si pentru a cere stabilirea unei republici democratice. Pentru a controla situația, mullahii au comis un masacru brutal care  s-a soldat cu cel puțin 1500 de morți.

În ultimii 40 de ani, Qassem Suleimani a fost însărcinat să promoveze politicile conducerii dictatorului iranian atat in Iran, cat si in afara granitelor, prin teroare și frica și a fost un element cheie in represiunea opoziției.

El împreună cu Mehdi Mohandes, adjunctul grupării teroriste Hashd al-Sha’abi și alte 9 persoane, au fost ucisi de elicopterele americane in data de 3 ianuarie 2020, în apropierea aeroportului din Bagdad. Înlăturarea sa de pe scena politică și militară a Iranului este o lovitură strategică in lupta regimului pentru promovarea obiectivelor sale in Iran, dar și în afara tarii. Odată cu moartea lui Qassem Soleimani, vom fi martorii schimbărilor majore în geopolitica Orientului Mijlociu.

Odată cu moartea lui Qassem Suleimani, s-a tras un ultim glont în corpul lipsit de viață al politicii de appeasement cu regimul mullahilor. Ceea ce acum mulți ani, opoziția organizată a poporului iranian, NCRI, a cerut în mod repetat comunității internaționale, azi s-a realizat. Opoziția iraniană a solicitat în repetate rânduri o politică hotărâtă împotriva crimelor regimului din Teheran, denunțând și condamnând orice tentativa de intelegere.

În urma suprimării protestelor recente din Orientul Mijlociu și a masacrului protestatarilor iranieni, acest regim și-a pierdut legitimitatea in totalitate și se află în cea mai slabă poziție a sa istorică de pana acum. Pentru a distruge arterele financiare și militare ale terorismului, regimul fascist religios din Iran trebuie răsturnat.

Acest lucru poate fi obținut cu un consens international, pentru că poporul iranian și Rezistența au declarat în mod repetat că principalul nostru dușman este regimul mullahilor și nu orice alt guvern. Lipsa unei baze sociale a adus regimul mullahilor mai aproape de răsturnare.

În fața eșecului strategic al mullahilor, opoziția organizată a regimului iranian, si anume Consiliul Național al Rezistenței Iraniene (#NCRI) este în culmea prosperității la nivel internațional și intern.

Potrivit președintelui ales al Rezistențe Iraniene, Maryam Rajavi: „Qassim Suleimani a fost liderul principal al masacrului membrilor Mujahedin-Khalq (#MEK) din Tabara Ashraf și a multor alte operațiuni teroriste din Irak, din interiorul Iranului și din alte părți ale lumii împotriva Rezistenței Iraniene. Odata cu eliminarea acestuia, procesul rasturnarii regimului iranian va fi accelerat “.

Citește mai mult

Alte știri

Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker