Statul subteran – manual de funcţionare

                   Statul subteran – manual de funcţionare Ieri, neavând ce face, mi-am […]

 

Ieri, neavând ce face, mi-am spus că n-ar strica o cură de masochism prin expunerea la aburii otrăviţi ai UM Digi. Aşa am dat peste un ţărănuş cu greieri în călcâie, un fel de recrut care are acolo însărcinarea de a face emisiunea economică. Cei care nu ştiu cam despre cine e vorba (şi nu m-ar mira) ar trebui să-şi imagineze un fel de Moise Guran răsărit mai din curul Pământului, care pare a puţi prin telefon. E evident că n-am putut să stau mult expus aburului toxic, dar destul cât să-l văd pe ţărănuş cum combate el teza creşterii cotaţiei EUR: cică nu, n-ar fi treaba lu taica Isărescu, ci consecinţa directă a politicii dezastruoase a Guvernului. Să mori tu, măi ţărănuşule! Păi nu era la fel şi cu ROBOR-ul? Punem pariu că dacă Guvernul leagă impozitarea activelor şi de curs ajungem ca-n 2008 cu un EUR la 3.2 RON?

Dar să-l lăsăm pe târlici în pace deoarece scopul articolului de azi e să vă ilustrez cum funcţionează statul subteran. Desigur, când vine vorba de statul subteran, ilustrarea cu activităţile BNR ar fi foarte interesantă, însă instrumentele utilizate de această instituţie sunt ceva mai complexe, astfel încât am risca să producem confuzie în rândul celora care nu stăpânesc terminologia. De aceea voi ilustra totul cu o altă instituţie: CNSAS.

Denumită pompos Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, instituţia este, în realitate, una absolut inutilă, menită doar a-i proteja pe foştii securişti (nici măcar pe toţi, ci doar pe colaboratorii, întrucât securiştii adevăraţi sunt protejaţi direct de SRI) şi a provoca daune de imagine celor neconformi. Dosarele fostei Securităţi stau în arhivele acestor inutili care, atenţie!, decid prin vot dacă ai colaborat sau nu cu instituţia de tristă amintire. Cu alte cuvinte, dacă nimereşti „pă algoritm”, poţi să fii declarat ca necolaborator în urma unui vot strâns de 6 la 5. Cum o veni asta? Cinci spun c-ai fost securist, iar şase că n-ai fost şi de-aici se deduce că n-ai fost. Aşa ai ţidulă şi-aşa eşti, vorba reclamei, „curat, uscat, Pampers”. Am spus-o în nenumărate rânduri: absolut toată arhiva ar trebui desecretizată, digitizată şi făcută publică, astfel încât orice român să înţeleagă cum funcţiona acea instituţie a teroarei. Desigur, întrucât prin scorburile acelei arhive sunt informaţii prin intermediul cărora unul sau altul ar putea fi tras de biluţe, se preferă o organizare bugetofagă, cu „băeţi” aleşi pe sprânceană şi plătiţi regeşte, astfel încât să răspundă cum trebuie comenzilor venite din găurile oculte ale puterii adevărate.

Exemplul pe care-l avem acum în faţă este cel al refuzului Plăvanului de a o numi pe Adina Florea la Şefia DNA. Procuroarea propusă pentru preluarea DNA are nevoie de o ţidulă de la CNSAS, prin care să se confirme că nu a colaborat cu Securitatea. Ea o are, a fost trimisă de preşedintele instituţiei, dar Consiliul face scandal că ăla şi-a depăşit atribuţiile întrucât ţidula trebuia votată. Deci, nu-i vorba că aia ar fi fost securistă, ci că neapartenenţa ei n-a fost votată în Consiliul CNSAS. Iar drept pedeapsă, acelaşi Consiliu propune să nu se voteze ţidula doamnei Adina Florea. De ce? Pentru că asta îi convine Plăvanului, iar el, într-un fel sau altul, are putere asupra membrilor Consiliului.

Acum, ca să vă cruciţi până la capăt, aflaţi că Şefa ICCJ, eterna şi fascinanta Tarcea, nu deţine un certificat de la CNSAS. Asta pentru că CNSAS nu eliberează certificate decât după ce pune o întrebare şi pe la SRI. Iar SRI-ul, fiind în sine stat în stat, n-are chef să răspundă. Asta de doar cinci sau şapte ani!

Priviţi vă rog detaşaţi cele pe care vi le-am prezentat: o instituţie inutilă reuşeşte prin jocuri făcute de nişte teleghidaţi să blocheze numirile legitime la Parchete. De altfel, aici e imaginea absolută a neputinţei celui care-ar vrea să facă ceva în urma alegerii sale corecte. În fapt avem de-a face cu o păduchelniţă de instituţii inutile, gata oricând să iasă din tenebre şi să pună beţe-n roate. Instituţii care, dacă nu se opun, treaba merge ca unsă.

Lucrurile arată la fel peste tot în lume. Imaginaţi-vă că Trump, aflat la jumătatea mandatului, e practic anchilozat, neputând să ia nicio măsură serioasă, din cauza hăţişului teribil de instituţii care practică un extrem de eficient război de gherilă. Iar Trump nu este, aşa cum aţi putea crede, vreun „anti-sistemic”. Aiurea, el doar vrea să guverneze în interesul americanilor, aplicând stilul său controversat din business. Însă, întrucât statul subteran a hotărât că nu trebuie lăsat în pace, el e şuntat la fiecare mişcare, astfel încât mandatul său devine, pe zi ce trece, un haos brownian.

Şi, pentru că am început cu BNR, e cazul să o terminăm tot cu această instituţie, pentru a vă readuce aminte că Guvernatorul a fost întronizat, prin intermediul unei legi suspecte, ca preşedinte al Consiliul General al Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macro­pru­denţială. Ştiu, sună pompos, dar asta ar trebui să-i îngrijoreze pe mulţi întrucât deciziile acelui Comitet sunt obligatorii. Ca să înţelegeţi bine, o să vă dau un exemplu simplu: mâine câştigaţi alegerile şi vreţi să stabiliţi un sistem onest de impozitare a marilor afaceri, la pachet cu o ridicare a jugului de pe micii contribuabili. Atunci, de la cârma CNSM, domnul Isărescu poate spune că acest pachet legislativ nu-i oportun întrucât dărâma macroprudenţialitatea bietei noastre ţărişoare. Fiind o hotărâre a numitului Comitet, ea trebuie obligatoriu pusă în aplicare. Cu alte cuvinte, ce sens mai are să mai faci alegeri, în condiţiile în care politica economică îţi e dictată de acelaşi etern şi fascinant Mugur Isărescu şi care, probabil, din BNR se va muta direct într-un mausoleu asemeni celui al lui Lenin din Moscova.

Reţineţi esenţialul: statul aşa-zis democratic, în esenţă e unul dictatorial dând impresia unei funcţionări democratice. Iar când vrei să faci o reformă reală, „instituţiile democratice” ale junglei statului ies la atac făţiş pentru a-ţi anihila orice acţiune. Înţelegeţi, vă rog, că, de fapt, asta înseamnă democraţie.

Vă spuneam în decembrie că, în jurul Crăciunului, urmează să se dea o lovitură de stat. O păsărică îmi şoptise că Plăvanul urmează să obţină, pe căi absolut ilegale, o bună parte a controlului puterii. Sincer, am fost destul de dezamăgit în momentul în care nu am văzut nimic. În fapt, evenimentele s-au întâmplat, dar nimeni nu şi-a dat seam

În popor se spune că „un prost aruncă o piatră în apă şi zece înţelepţi se chinuie s-o scoată”. Cam în acest fel putem interpreta cele întâmplate. Însă e o interpretare superficială întrucât aici e vorba de împărţirea puterii în stat, iar scuza cu prostul deja nu mai ţine. Cum veţi vedea în continuare este un plan bine pus la punct.

Aşadar, lovitura de stat s-a petrecut în data de 28 decembrie 2018, în urma şedinţei CSAT în care Ministrul Apărării venise cu propuneri pentru numirea noului şef al Statului Major. Iohannis a refuzat propunerile ministrului, însă, după şedinţă, a emis în mod absolut ilegal decretul de prelungire cu un an a mandatului şefului Statului Major. Şmecheria e de-a dreptul banală: prin această numire, necontestată şi nepenalizată, Iohannis este oficial şeful absolut al armatei. Nicolae Ciucă este în mod absolut ilegal şef al Statului Major, iar prin acceptarea numirii se face părtaş la acţiunea de uzurpare a calităţilor oficiale împreună cu Iohannis. În mod normal, dacă n-ar fi vrut să fie părtaş, Ciucă ar fi trebuit să-şi înainteze demisia imediat după numire. Prin acceptarea ilegalităţii şi continuarea activităţii sale în fruntea Statului Major semnalul însă e cât se poate de clar: armata îi este subordonată 100% lui Iohannis, intrând în ceea ce se numeşte stare de excepţie.

Vă rog să înţelegeţi că ceea ce s-a întâmplat nu-i un lucru banal: din acel moment, armata nu se mai află în stare de legalitate, ci funcţionează prin ocolirea legii. Orice decizie a actualului şef de Stat Major e ilegală, iar, întrucât ea se pune în aplicare, înseamnă că legea este suspendată.

Nu este prima dată când Plăvanul nu respectă îndatoririle sale legale, ignorând cu bună ştiinţă legea şi Constituţia. A făcut-o la cererea de revocare a lui Koveşi când ne spunea săptămână de săptămână că „încă citeşte”. O face de-o bună bucată de vreme cu revocarea lui Lazăr, invocând motive puerile pentru a refuza cererea legitimă a Ministrului Justiţiei. De asemenea, refuzul schimbării din funcţie a unor miniştri, refuzul de a lua la cunoştinţă demisia lor din funcţie, refuzul de a semna decretele de numire a unor noi miniştri, toate acestea reprezintă stări de excepţie care suspendă legea.

Oricine are cunoştinţe ceva mai mari de genunchiul broaştei ştie că „Souverän ist, wer über den Ausnahmezustand entscheidet”, ceea ce în traducere s-ar spune „Suveran este acela care decide asupra stării de excepţie” (Carl Schmitt, Politische Theologie). Nu încercaţi să cădeţi în ignoranţă şi să consideraţi că cele anterior afirmate sunt chestiuni teoretice, care n-au ecouri în ceea ce se întâmplă. Principiul suveranităţii este unul de bază al politicii. Ceea ce face Plăvanul este, nici mai mult nici mai puţin decât acapararea puterii bazându-se pe acest principiu. Prin absolut tot ceea ce face el îşi afirmă suveranitatea prin generarea de excepţii. Şi, la cum merg lucrurile în ţară, el se dovedeşte a fi singura persoană capabilă să genereze excepţii.

În aceste condiţii în care unul se caţără spre puterea absolută precum Hitler, politicienii care au puterea să contracareze aceste apucături îşi fac calcule meschine privind „interesul” Plăvanului de a fi suspendat. Iar el ştie că, bazându-se pe această teamă maladivă de eşec, cei care au puterea parlamentară n-o vor face. Şi nefăcând-o îi deschid larg culoarele puterii.

Vă repet faptul că nu a fost numit un procuror şef la DNA, cu toate că obligaţia Plăvanului era să semneze „ca notarul” decretul de numire. Lazăr e în continuare şef la Parchet, cu toate că, din punct de vedere legal, ar fi trebuit mătrăşit de mult. Plăvanul spune că „Lazăr face treabă bună acolo”. Desigur, foarte bună, în condiţiile în care penala doamnă Carmen îşi permite să ignore citaţiile repetate ale unui procuror. Koveşi e în continuare pe o funcţie pe care nu are dreptul s-o ocupe. Serviciile secrete îşi fac de cap, generând crize de imagine la adresa României, în urma instigărilor iniţiate de către Plăvan. România e atacată de către forţe externe (Comisia Europeană, Parlamentul European, etc.) prin intermediul coteriilor Plăvanului.

Întreaga ţară a ajuns o excepţie, iar cei care-ar trebui s-o corecteze spun că n-o fac pentru că e „în interesul Plăvanului”. Dar conducerea ilegală a armatei, conducerea ilegală a serviciilor secrete şi amestecul ilegal în treburile justiţiei nu e mai grav decât un aşa-zis „interes” electoral? Nu trebuie cineva să pună lucrurile pe făgaş şi să reinstaureze legalitatea în ţară? Suspendarea lui Iohannis e un drept pe care Parlamentul îl are. Dacă e vorba de excepţie, Parlamentul îl poate ţine pe Plăvan suspendat non stop. Chiar dacă referendumul pentru suspendare pică, Parlamentul îl poate resuspenda. E dreptul său suveran, astfel încât preşedintele poate rămâne fără putere.

Ceea ce spun este că suntem într-un setup dezastruos. Dacă factorii responsabili nu se trezesc şi nu fac ceea ce e de făcut, ne vom trezi într-o dictatură. Fiţi conştienţă că din momentul în care Plăvanul şi-a arogat dreptul de a numi şeful Statului Major, poate inclusiv să scoată armata în stradă. Nu-i o glumă! Şi-aici nu de plăvan îmi e frică, asta chiar se ştie bine că prostul e cel mai periculos element în ecuaţia politică. Teama mea e că cineva îl împinge p-ăsta ca pe un pion pentru a consolida anumite puteri pentru un ticălos care urmează să fie înscăunat dictator. Iar de-aici lucrurile se complică grav pentru noi.

Ţineţi minte că aţi avut zece ani o dictatură a lui băsescu în care preşedinţia şi-a arogat nişte puteri pe care nu le avea(acel „refuz doar o singură dată” e o putere care nu e trecută nicăieri, acea „imunitate prezidenţială” e o altă găselniţă absolut nelegiferată, dar acceptată prin excepţie s.a.m.d.). Au urmat cinci ai ai Plăvanului în care această unealtă fără creier a clădit o altă serie de „puteri” pe fundaţia celor ilegal acceptate de către societate. În loc să corecteze erorile şi să sancţioneze drastic deraierile preşedinţiei, majoritatea parlamentară se ghidează după termeni precum meschinele şi total eronatele calcule electorale.

Dacă ar fi mânaţi de calcule electorale, cei din tabăra puterii ar putea lesne constata că li s-au erodat serios procentele. Şi că, întrucât mimează lipsa puterii în condiţiile în care se află la putere, nu fac altceva decât să-şi piardă electoratul. Cei care i-au votat au făcut-o pentru schimbare, iar acum nu-i mai votează deoarece sunt două mandate în care n-au schimbat mai nimic, n-au tăiat coarda esenţială a manipulării societăţii de către forţele ilegitime ale statului subteran. Nefăcând asta oricum nu-i va mai vota nici naiba.

Este momentul în care apele trebuie să se separe. Mergând în actuala paradigmă de victime, cei de la putere şi-au asigurat calea către lada de gunoi a istoriei, lăsând liberă calea instaurării unei dictaturi crâncene şi a înrobirii poporului pe o perioadă nedefinită de timp. E nevoie de luciditate şi de-aceea nu-mi rămâne decât să le transmit un îndemn de-a dreptul banal: treziţi-vă din letargie sau veţi muri! Un îndemn la fel de valabil şi pentru noi ca indivizi.

                                                                                                                         Dan DIACONU

Sursa: Trenduri economice

https://trenduri.blogspot.com/2019/01/statul-subteran-manual-de-functionare.html

https://trenduri.blogspot.com/2019/01/lovitura-de-stat-in-desfasurare.html

Citește mai mult

Alte știri

Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker