Experiența scandinavă a Referendumului

La invitația PS Macarie am luat drumul Suediei pentru a întări credincioșii ortodocși români din Scandinavia și a le explica, pe îndelete, importanța Referedumului pentru definirea căsătoriei. Timp de 3 zile am alergat pe întinderile suedeze vorbind cu lumea, cu preoții, cu grupurile de pelerini veniți din țară spre închinare în locașurile credinței răsăritene aflate în ținuturile boreale. Ce experiență!

Umblând cu anticorupția la vedere

Din toată această călătorie am revenit cu un gust amar… Cât de ușor pot fi oamenii manipulați, cât de lesne poate prinde la marele public un “ordin pe unitate“! Din toate gurile de foc media, din toate subteranele internetului, pe toate vocile studiourilor tv lumea a “aflat“ niște enormități: că e Referendumul lui Dragnea ca să scape de pușcărie, că votul poate schimba absolut orice în Constituție, că întrebarea nu e clară, că Biserica a făcut pact cu PSD, că Europa ne va exmatricula, că Putin așteaptă să ne înhațe cu totul – și multe asemenea minciuni sfruntate. Oamenii au crezut, sau au părut să dea crezare acestor zvonuri. Da, au părut să dea crezare pentru că, de fapt, mai toți știau despre ce e vorba în propoziție. Dar s-au făcut că nu înțeleg, s-au prefăcut îngrijorați de soarta țării și democrației, de periclitarea luptei anticorupție – noul vițel de aur al comunicării publice. Mai simplu spus, au stat acasă știind bine care e unica miză – una morală, una a valorilor creștine – dar au preferat boicotul chemării Bisericii. Și culmea, au fost chiar preoți care au rămas pasivi la acest îndemn. În cazul acesta, ce pretenții să mai ai de la credincioși?!

Pacea sau adevărul?

Din discuțiile de la fața locului (dar nu numai din Scadinavia, ci și din întreaga Românie), am sesizat prezența între enoriași a unor “zvoneri“ și “răspândaci“, adică a unor persoane foarte agitate și vocale, îngrijorate vezi Doamne de planul perfid al corupților care scapă de pușcărie. Aceștia creau o atmosferă tensionată, înveninată, aruncau sămânța discordiei între creștini și contestau în gura mare chiar și ceea ce le spunea preotul de la altar. Pe scurt, răspândeau cu bună știință zavistie, dihonie mare. Bieții preoți ce puteau să facă? Să le țină piept? Erau foarte vehemenți: “Lăsați părinte, că știm noi cum e cu hoții ăștia!“ Să îi ignore? Cel mai adesea, da, căci a le face jocul echivala cu creșterea tensiunii.
Astfel s-a ajuns ca preoții, în anumite cazuri, să prefere un non-combat verbal pentru a nu agita, și mai mult, spiritele. Căci, vorba aceea: “Referendumul trece, enoriașii rămân…“ Or, dacă între oameni ar fi apărut o schismă pe temei referendar, atmosfera din biserică s-ar fi avariat iremediabil, multă vreme de aici încoace. Pe când așa, unii preoți au preferat un armistițiu de la dezbatere, o relativă pace liturgică, o concordie ritualică spre a nu adânci falia. Au procedat corect? În unele cazuri, poate că da. În altele – cu siguranță că nu, deoarece Hristos și urmașii Săi direcți au fost clari: nu te faci frate cu dracul până treci puntea, iar ceea ce este da e da, ceea ce este nu, e nu! Scurt, pe doi! Nu poți avea pace în parohie, la slujbe și, pe de cealalătă parte, să lași total jos garda valorilor morale, în afara bisericii. E o atitudine neclară, incertă, care atrage o cascadă de alte compromisuri morale. Drumul duce doar în jos, iar șansele unei reveniri sunt aproape de zero.
Acestea fiind zise, fac o plecăciune episcopului Macarie al cărui efort l-am văzut în acele zile, și a cărui atitudine (duhovnicească dar și arhierească) a fost ireproșabilă. Atât s-a putut acum, altă șansă nu vom mai avea! Iar boicotacilor le doresc pace și mântuire! Și să stea departe de copiii mei…

Răzvan Bucuroiu

(Articol care va apărea în decembrie, în Lumea Credinței)

Citește mai mult

Alte știri

Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker