X

Un LIKE contează mult pentru noi

Armistiţiu comercial între SUE și UE spre surpriza generală. Ce au convenit Trump și Juncker


Conferinţa de presă a fost convocată în ultima clipă în grădina de trandafiri a Casei Albe pentru a anunţa un armistiţiu comercial între Uniunea Europeană (UE) şi Statele Unite, scrie Le Monde, citat de Rador. Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, s-a comportat ca şi când lucrurile erau aranjate dinainte: “aveam intenţia de a ajunge la un acord astăzi. Şi avem un acord astăzi”, a declarat el miercuri, 25 iulie.


În realitate, nimeni nu se aştepta la un compromis, care l-a făcut pe Donald Trump să spună că “astăzi este o zi foarte mare pentru comerţul liber şi echitabil”. “E super să fii din nou pe calea cea bună cu UE”, s-a bucurat locatarul de la Casa Albă pe Twitter.


Mai exact, americanii şi europenii s-au angajat să creeze un grup de lucru pentru mai mult liber-schimb transatlantic. “Ne-am pus de acord să acţionăm spre obiectivul de a avea zero taxe vamale, zero bariere netarifare şi zero subvenţii la bunurile industriale în afara automobilelor”, a explicat dl Trump citind comunicatul comun europeano-american.


Până atunci, ameninţarea cu taxe de până la 25% pe importurile în Statele Unite de automobile europene este suspendată în vreme ce cele două părţi vor acţiona pentru a pune capăt războiului oţelului şi aluminiului, chiar dacă taxele impuse de Washington şi represaliile decise de Bruxelles nu sunt suspendate. Europenii se angajează să cumpere mai multe gaze naturale şi soia americane. Cele două ansambluri economice vor lucra şi la o reformă a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).


Trump a acţionat după model “nord-coreean”


Ce învăţăminte se pot trage din această afacere? Mai întâi, europenii au obţinut esenţialul: ameninţarea imediată cu taxe vamale pe automobile este respinsă. “Ne-am înţeles ca nicio taxă în plus să nu fie decisă atâta timp cât noi negociem”, a asigurat după întâlnire dl Juncker. Comunicatul nu pune niciun termen pentru negociere, ceea ce-i satisface pe europeni.


Ultimatumurile succesive lansate de americani privind oţelul şi aluminiul le-au izolat pe acestea şi au dus, până la urmă, la impunerea de taxe. Automobilul este exclus din obiectivul zero taxe vamale, ceea ce face ca europenii să nu capituleze dinainte la acest capitol.


De ce s-a schimbat Donald Trump? Explicaţia, totdeauna mai uşoară după, pare în mare măsură internă.


Supărarea creşte la constructorii de automobile americani, dar şi la industriaşii cei mai protecţionişti şi foştii răsfăţaţi ai locatarului de la Casa Albă, ca fabricantul de motociclete Harley Davidson sau cel de maşini de spălat Whirlpool, care au anunţat în această săptămână rezultate proaste din cauza războiului comercial. Republicanii sunt şi ei din ce în ced mai agitaţi la apropierea alegerilor de la jumătatea mandatului, în special în zonele agricole din Midwest, lovite de represaliile chineze şi mexicane care taxează soia şi carnea de porc. În consecinţă, Donald Trump a trebuit să anunţe, marţi, ajutoare pentru agricultori în valoare de 12 miliarde de dolari (10,2 miliarde de euro), ajutoare care n-au convins, aleşii estimând că cel mai bun mod de a corecta efectele războaielor comerciale nu este acela de a despăgubi victimele, ci de a opri războaiele.


La asta se adaugă jocul influenţelor mereu schimbătoare la Casa Albă: foarte protecţionistul consilier comercial Peter Navarro era absent luni şi consilierul economic Larry Kudlow, fost în echipe ale lui Reagan şi liberschimbist, pare să-i fi suflat o vorbă preşedintelui. Fostul comentator de televiziune pregătise marţi seara un proiect de comunicat cu echipele dlui Juncker. Rezultat: Donald Trump, mai curând decât să acţioneze dupa “modelul iranian”, a adoptat “modeluil nord-coreean” şi a făcut o răsturnare spectaculoasă.


Europenii i-au dat câteva asigurări simbolice: obiectivul “zero taxe vamale” era o provocare lansată UE de mult timp de dl Trump. Cumpărarea de soia, al cărei curs scade şi care nu are taxe la import în Europa, va putea oferi un debuşeu “fermierilor” loviţi de sancţiunile chineze – “vă mulţumesc pentru asta, Jean-Claude”, a declarat dl Trump; achiziţia de gaze naturale lichefiate, care va fi pe placul prietenilor petrolişti ai locatarului de la Casa Albă şi merge în sensul unei mai mici apropieri geostrategice între UE – în special Germania, prin intermediul gazoductului de sub Marea Baltică, Northstream – şi Rusia.


Unitate pe spinarea chinezilor


În negociere, americanii s-au contrazis între ei în faţa dlui Trump şi delegaţiei europene uimite. Cei mai duri – reprezentantul pentru comerţ, Robert Lighthizer, chiar secretarul Trezoreriei, Steve Mnuchin – ar fi vrut să includă produsele agricole în obiectivul zero taxe vamale. Dl Juncker a declarat că nu are mandat de la cei 28 şi a lăsat să se înţeleagă că, în acest caz, europenii ar fi cerut suprimarea “Buy American Act”, considerat sfânt în Statele Unite, care protejează companiile americane în atribuirea de pieţe publice.


În sfârşit, unitatea s-a refăcut pe spinarea chinezilor. Reforma OMC implică, potrivit cuvintelor comunicatului citit de Donald Trump, să se “trateze problema practicilor comerciale inechitabile, în special furtul de proprietate intelectuală, transferul forţat de tehnologie, subvenţiile industriale, distorsiunile create de întreprinderile de stat şi de supracapacităţi”. Astfel, Washingtonul şi Bruxellesul formează de acum înainte un bloc, dacă e să-l credem pe dl Trump: “Statele Unite şi UE numără împreună peste 850 de milioane de cetăţeni şi reprezintă jumătate din PIB [produsul intern brut] mondial. Cu alte cuvinte, împreună, formăm peste 50% din comerţ. Dacă facem echipă, putem face planeta noastră mai bună, mai sigură şi mai prosperă”. O mişcare care îl satisface pe dl Juncker, care i-a oferit dlui Trump o fotografie a cimitirului militar din Luxemburg unde este înmormântat generalul George Patton, eliberatorul Europei în 1944-1945: “Dragă Donald, să ne amintim istoria noastră comună”, a scris dl Juncker.


Rămân două întrebări. Mai întâi reacţia din cadrul UE la această negociere cu America lui Trump la mai puţin de un an de alegerile europene.


Dl Juncker estimează că nu e vorba de o relansare a tratatului de liber-schimb transatlantic, puternic contestat de opinia publică, în special franceză şi germană. El estimează că nu are nevoie de mandat de negociere şi că acesta va fi cerut, dacă va fi cazul, statelor membre ale UE o dată ce grupul de lucru, prezidat de comisarul european pentru comerţ, Cecilia Malmström, şi reprezentantul american pentru comerţ, Robert Lighthizer, va fi ajuns la capătul lucrărilor sale – “peste câteva luni”, speră dl Juncker.


A doua întrebare, Donald Trump va face oare cu UE ce a făcut în primăvară cu China: să anunţe un armistiţiu în războiul comercial şi să repornească şi mai tare la atac după ce a fost criticat de opinia publică americană şi de propriii consilieri? Dar deocamdată, europenii nu au o opţiune mai bună decât să-i acorde încredere. Ei speră să se fi terminat cu negocieri prin invective şi tweet-uri. Răspunsul va veni repede.


Traducere Rador: Gabriela Sîrbu


Foto: Wikipedia

No comments